Alchimia – transmutatia sufletului in simbol

Alchimia este arta transmutarii metalelor in scopul de a obtine aur.

Dar acei vechi alchimisti au incercat mult mai mult de atat. Au incercat sa schimbe omul. Sa-l transforme in om total. Si nu printr-o schimbare exterioara, ci printr-una profunda, launtrica, interioara, inerenta firii umane. Au incercat sa ajunga la adevarata natura a creatiei. Mai mult decat atat, au incercat sa restabileasca acea legatura pierduta. In zorii unui Ev Mediu pierdut, a unei crestinatati care nu stia incotro sa se indrepte pentru ajutor si sfat, alchimia a constituit o religie a misterelor. Initiatii erau botezati in limbaj ermetic. Astfel, ei imbracau o cu totul alta haina si se preschimbau. Erau transmutati la fel cum plumbul cel mai odios devine in mana lor aur.

Toti termenii folositi, alegoriile si simbolistica au tinut mult timp masele deoparte. In zilele noastre, savantii considera alchimia un nonsens. Nu stiu daca exista un „indreptar”, un manual despre cum sa devii mai bun, cum sa te schimbi, cum sa te transformi. Dar ar fi cazul sa facem lumina in acest colt intunecat al uneia dintre cele mai interesante comori ale umanitatii – sufletul ei pierdut.

Totusi, adevaratul tel al alchimistilor nu este de a produce aur metalic pentru propria lor imbogatire ori, ca in China, aur de baut, care este socotit elixir de viata lunga. Intr-adevar, alchimia nu constituie, la niciun nivel, o prechimie, ci o operatie simbolica. Ei au crezut, spune un vechi proverb chinezesc, ca era vorba sa faca aur din pietre: nu este oare asta o absurditate? Operatiunea este posibila, raspunde guru-ul Nagarjuna, prin virtute spirituala, dar o astfel de putere (siddhi) nu poate fi niciodata considerata ca un scop in sine.  Aurul, spun textele vedice, inseamna nemurire. Si tocmai spre asta tinde singura transmutare reala: cea a individualitatii umane.

S-a spus despre Liu Xlang ca esecul lui in incercarea de a obtine aur s-a datorat lipsei sale de pregatire spirituala. Li Zhaojun nu concepe reusita fara interventia divina, el compara izbanda finala cu acea cautare a Insulelor Nemuritorilor. Daca, printr-o polarizare tardiva, chinezii fac deosebirea intre alchimia interna (neidan) si alchimia externa (waidan), cea de-a doua fiind doar simbolul primei – simbolistica ei este expusa cu claritate in Occident de catre Angelus Silesius: „Plumbul se preschimba in aur si hazardul dispare cand, impreuna cu Dumnezeu, eu sunt preschimbat in Dumnezeu de catre Insusi Dumnezeu. Caci inima este aceea care se tranforma in aurul cel mai fin: Iisus Hristos sau harul dumnezeiesc sunt piatra filosofala”.

Cu toate acestea, pe un plan mai amplu, simbolismul alchimiei se situeaza pe planul cosmologic. Cele doua faze de coagulare si dizolvare corespund cu cele ale ritmului universal: kalpa si pralaya, involutie-evolutie, inspiratie-expiratie, tendintele alternative tamas si sattva. Alchimia este considerata ca o largire si ca o accelerare a generarii naturale: actiunea propriu-zis sexuala a sulfului asupra mercurului este cea care procreaza minereurile in matricea terestra, dar tot aici are loc transmutatia – pamantul este un creuzet in care minereurile ajung lent la maturitate, in care bronzul se transforma in aur. Dealtfel, cuptorul alchimistului are aceeasi forma (de clepsidra) ca si muntele Kunlun, centrul lumii, sau ca tigva, imagine a lumii.

Practicarea alchimiei ne da posibilitatea sa descoperim in noi insine un spatiu de forma identica – pestera inimii. Pe de alta parte, oul filosofal este inchis in creuzet, asa cum oul lumii sau Embrionul  de aur se afla in pestera cosmica. Topirea ingredientelor simbolizeaza, intr-adevar, atat in China, cat si in Occident, reintoarcerea la nondiferentierea primordiala, si apare ca o intoarcere la matrice, la stadiul embrionar. Deschizatura de sus a athanar-ului este asemuita cu cea care strapunge in mod simbolic crestetul capului (Brahmarandhra) prin care se efectueaza iesirea din cosmos, sau prin care, afirma chinezii, iese embrionul, in procesul sau de reintoarcere in Vid.

Elementele Marii Opere sunt, in Occident, sulful si mercurul, focul si apa, acivitatea si pasivitatea, influentele ceresti si terestre, al caror echilibru produce sarea. In alchimia interna a taoistilor care, pare-se, imprumuta mult de la tantrism, aceste elemente sunt Chi si Jing, suflul si esenta, tot foc si apa (Foc al spiritului, Apa seminala, dupa cum se spune in Tratatul despre Floarea de Aur). Ele sunt reprezentate prin trigramele Li si Kan din Yijing (foc si apa), dar influentate si de Qian si Kun, care sunt perfectiuni – activa si pasiva (Cerul si Pamantul).

Etapele esentiale ale Marii Opere sunt opera in alb (albedo) si opera in rosu (rubedo). Conform ermetismului occidental, ele corespund cu micile si marile mistere, dar si cu inflorirea Florii de Aur chineze si cu iesirea din Embrion, cu dobandirea starilor de Om adevarat (zhenren) si de Om transcendent (henren) – Om primordial si Om universal, potrivit ezoterismului islamic, care il considera,  pe de alta parte, pe acesta din urma Sulf rosu.  De fapt este vorba a). de a atinge centrul lumii sau starea edenica, b). de a iesi din cosmos, de-a lungul axei lumii si a ajunge la stari supraomenesti.

Din alt punct de vedere, alchimia simbolizeaza evolutia insasi a omului de la o stare la care predomina materia, la o stare spirituala, sa transformi metalele in aur insemna sa transformi omul in spirit pur. Intr-adevar, alchimia implica o cunoastere a materiei – mai putin o stiinta, cat o cunoastere. De obicei secreta, ermetica. Ea se aplica mai ales metalelor, urmand o fizica simbolica dintre cele mai deconcertante in ochii savantului. Alchimia materiala si alchimia spirituala prespun o cunoastere a principiilor de ordin traditional si se bazeaza mult mai mult pe o teorie a proportiilor si a relatiilor decat pe o analiza cu adevarat fizico-chimica, biologica sau filosofica a elementelor puse in relatie. Limbajul si logica sunt pentru ea de natura simbolica.

Faimoasa Tabella smaragdina enunta, intr-un stil extrem de ermetic, axiomele primordiale ale alchimiei. Ele pot fi astfel rezumate: „Toate opozitiile se ordoneaza in functie de opozitia fundamentala masculin-feminin; Marea Opera inseamna reunirea elementului masculin, sulful, cu elementul feminin, mercurul. Toti autorii inmultesc comparatiile luate din limbajul unirii si al generarii”. Dar Tabella nu se margineste doar la sexologie, aceasta serveste cunoasterii doar ca suport simbolic.

Una din practicile cele mai interesante ale alchimiei era cunoscuta in Evul Mediu sub numele de Arta Regala, tehnica mult comentata de Serge Hutin – „Porndind de la ideea unei decaderi a fiintelor din natura, Marea Opera Suprema (Opera mistica, Opera Fenixului, Calea Absolutului) insemna reintegrarea omului in demnitatea sa primordiala. Sa gasesti Piatra Filosofala inseamna sa descoperi Absolutul, sa stapanesti cunoasterea ei desavarsita (gnosa). Aceasta cale regala trebuia sa duca la oviata mistica in care, dupa extirparea radacinilor pacatului, omul ar deveni generos, bland, pios, credincios si cu frica lui Dumnezeu”.

Patru operatii pe care trebuie sa le interpretam tot in mod simbolic, conform nivelelor la care se realizeaza transformarile sau transmutarile, stateau la baza activitatii alchimistului: purificarea subiectului, dizolvarea lui pana ce nu mai ramanea din el decat fiinta universala, o noua solidificare si finalmente o noua combinatie, sub imperiul fiintei celei mai pure, la nivelul acestei fiinte noi, aur sau Dumnezeu.  A doua operatie se mai numeste inca volatilizare, sublimare (nu in sensul analitic modern), combustie, incinerare, etc.  Alti autori considera ca procesul de tranformare contine sase operatii – calcinarea, care corespunde culorii negre, anularii diferentelor, extinderii dorintelor, reducerii la stadiul primar al materiei; putrefactia, care separa elementele calcinate pana la totala lor disparitie; dizolvarea care corepunde culorii albe, cea a unei materii in intregime purificate; distilarea urmata de conjugare, care corepunde culorii rosii sau uneori elemetelor opuse, coexistenta pasnica a contrariilor; in fine sublimarea, care corespunde aurului, culoarea soarelui, plenitudine a fiintei, caldura si lumina. Diferitele sisteme de operatii mai mult sau mai putin detaliate se rezuma toate la celebra formula salve et coagula, pe care am putea s-o traducem prin purifica si intregeste. Ea se aplica atat evolutiei lumii obiective, cat si evolutiei lumii subiective, cea a persoanei pe cale de a se perfectiona.

Interpretarea alchimica foloseste simbolurile propriului sau limbaj ca pe niste chei pentru a descoperi sensul ascuns al basmelor, legendelor si miturilor, in care ea discerne drama neincetatelor transformari ale sufletului si destinului creatiei. Iata un exemplu caracteristic al acestei forme alchimice a interpretarii: Alba-ca-Zapada este tanara noastra fecioara, mina de aur. Cei sapte pitici, sau gnomi (din cuvantul grecesc gnosis – cunoastere) infatiseaza materia minerala in cele sapte prelungiri ale sale (cele sapte metale). Fiecare pitic are dealtfel caracterul planetei care il domina. Data pe mana Vanatorului, urmata apoi de o moarte aparenta si dupa ce a muscat din marul otravit, tanara fecioara se va marita cu Printul visurilor sale.  Acest Fat-Frumos ne apare ca Mercur. Si din aceasta uniune se va naste concluzia tuturor basmelor – ei au trait fericiti si au avut multi copii. Intr-adevar, imultirea ermetica, obtinuta cu ajutorul Pietrei, este conforma cu indemnul Creatiei – „Cresteti si va inmultiti”

 

 

(Visited 59 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *