Adevar si existenta in stiinta actuala

       Conceptele de adevar si existenta (realitate) ocupa un loc deosebit in filosofia stiintei, deoarece stiintele contemporane – inalt matematizate si care s-au indepartat mult de experienta empirica cotidiana folosesc concepte foarte abstracte, de idealizare si constructii inductive ale experientei si sunt rezultatul dimensiunii constructive, creatoare a gandirii umane .

       Pentru teoriile care folosesc astfel de abstractii: electron, atom, entropie, etc., experienta cel mult sugereaza aparitia lor. Nicio mare teorie stiintifica nu reprezinta o generalizare inductiva, iar unii filozofi neaga rolul inductiei nu numai in stiinta dar si in viata cotidiana .

        Cercetarile de filozofia stiintei, de logica si metodologia stiintei, de epistemologie (teoria cunosterii stiintifice) au rezultate  spre problematica antologiei stiintei la intrebari de genul :”Ce entitati exista in realitate?”;”Ce reprezinta aceste entitati?”; individualitati, proprietati, relatii (Ex: electron).

Pentru unii filosofi exista doar o deosebire de grad (V.O.W. Quine), pentru altii nu exista diferenta radicala ci doar graduala intre zeii lui Homer si electronii din fizica actuala, iar marile probleme ale astrologiei stiintifice actuale sunt problema criteriilor de existenta in stiintele logice formale si in stiintele factuale, problematica spatiului si timpului si problema raportului dintre determinism si indeterminism care a devenit acuta odata cu aparitia fizicii cuantice.

        Stiintele, de-a lungul istoriei lor au operat cu concepte diferite, unele din aceste concepte au fost inlaturate definitiv din stiinta, ele dovedindu-se doar simple speculatii. Alte cocepte au avut un anumit rol metodologic in stiint , au realizat anumite sistematizari, au explicat anumite date empirice dar si astfel de concepte au fost inlaturate din stiinta, spre ex. “Flogistonul” din chimia premergatoare celei experimentale. Prin acest concept s-a incercat explicarea fenomenului arderii. Priesley a aratat ca nu exista flogiston ci aer deflogisticat, insa de la aceasta pana la L’Avoisiere au trecut 60 de ani care a spus”Nu exista flogiston ci oxigen”, deci flogistonul era o calitate, o proprietate misterioasa prin care se explica arderea. Prin termogen se explica caldura, dar a fost inlaturat la sfarsitul sec. XIX odata cu aparitia teoriei cinetico-moleculare .

            Deasemenea pana la sfarsitul sec. XIX au fost introduce notiunile de fluid magnetic si/sau electric. Pana in sec XX  eter – inlaturat tocmai de teoria relativitatii. Alte concepte au rezistat in evolutia unei discipline stiintifice, conceptele de atomi, de electroni.

             La intrebarea “Ce exista?” nu putem da un raspuns. In primul rand exista criterii bazate pe credinta .Cu aceste criterii justificam, acceptam existenta entitatilor transcendente, supranaturale .

              In stiinte deasemenea sunt formulate criterii specifice si vom distinge criterii pentru disciplinele logico-matematice, factuale .

              Unul din criteriile de existenta specifice matematicii clasice este criteriul noncontradictiei. Matematica admite oricre entitate care poate fi descrisa in mod noncontradictoriu si o astfel de existenta se numeste existenta logica, absoluta; tot ceea ce poate fi descris fara contradictii logice.

               Alt tip de existenta este cea potentiala, concept cu care opereaza matematica constructivista si intuitionista. Pe langa demonstrarea caracterului noncontradictoriu al unui obiect, entitati, introducem un criteriu suplimentar. Sa indicam pasii dupa care construim obiecte matematice . Un astefle de obiect este “masina touring” .

                Alt tip de existenta – existenta obiectiva, factuala cu care opereaza stiintele factuale, un astfel de concept e folosit in fizica, biologie, stiintele tehnice. Pe langa criteriile mentionate existenta factuala trebuie sa satisfaca exigente suplimentare. In acest sens exista deosebire intre existenta functiei lor in matematica si existenta electronilor in fizica.

                Stiintele contemporane factuale formuleaza in mod explicit criterii pentru realitatea fizica, realitatea chimica, biologica. Aici este important sa subliniem faptul ca stiintele acestea nu cerceteaza  atat realitatea prezenta ci mai ales posibilitatile, virtualitatile unei realitati date .

                 Biologia actuala nu cerceteaza doar realitatea biologica prezenta, ingradita de legile ecologice ci mai ales posibilitatile si ne arata ca posibilitatile de aparitie a noii realitati bio-chimice sunt infinite.

                 In filosofia actuala a stiintei exista doua mari orientari :

realista – incearca sa argumenteze ca termenii cei mai relevanti cu care opereaza stiintele, indeosebi fizica, au un statut antologic, desemneaza intr-un fel entitati reale, obiective;

instrumentalista – care considera ca toti termenii din stiinta , introdusi mai ales pentru scopuri metodologice, pentru sistematizari deductive si inductive, pentru explicatii si pentru predictii nu au nici un statut antologic.

                   Argumentul cel mai tare al instrumentalismului este faptul ca teoriile stiintifice se substituie unele cu altele si deci nu exista nici o legatura intre explicatia pe care ne-o ofera o teorie stiintifica si alta.

                   Desigur si orientarea realista intampina dificultati, considera ca termenii din stiinta desemneaza entitati reale. Si realismul naiv care considera ca o noua teorie stiintifica inseamna o apropiere mai mare de adevar ca si ‘instrumentalismul care reduce istoria unei stiinte la o istorie a credintelor care n-au nicio legatura cu adevarul. Desigur stiinta nu se dezvolta intr-un mod cumulationist.

                    O noua teorie stiintifica adauga elemente suplimentare de adevar, dar stiinta nu se dezvolta nici in sensul in care prezinta Th. Kuhn si  P. Fegeralend.

                     Intre doua teorii stiintifice exista o incomensurabilitate. Oricare disciplina stiintifica se dezvolta atat normal, deci in cadrul unei paradigme, dar si revolutionar.

                      Istoria oricarei stiinte reprezinta unitatea dintre adevar absolut si adevar relativ . Conceptele de adevar absolut si adevar relativ au multe semnificatii. Prin adevar absolut intelegem multimea tuturor propozitiilor si in acest sens nu exista adevar absolut .

                      Toate adevarurile sunt relative. De semenea prin adevar absolut intelegem anumite propozitii care nu mai pot fi infirmate de dezvoltarea cunoasterii umane dar au un grad sarac de informatie.

                       Sistemul lui Ptolemeu a fost eliminate de cel al lui Copernic dar in cadrul sistemului lui Ptolemeu au existat date de observatii sau propozitii empirice adevarate, pentru ca numai in acest fel putem sa ne explicam  succesul   navigatiei.

                       Sistemul lui Ptolemeu a fost inlocuit cu cel al lui Copernic, idea heliocentrista a ramas pana in prezent. Dar in cadrul sistemului heliocentrist au existat concepte care s-au inlocuit unele pe altele. S-a considerat ca planetele se misca in jurul soarelui cu traiectorii circulare, de fapt ele se invart dupa orbite eliptice. Deci oricare stiinta reprezinta o unitate intre adevar absolut si adevar relativ.

(Visited 4 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *